Chiar dacă eu sunt un astfel de medic, știu că stomatologul și manoperele realizate de el, reprezintă una din marile frici ale părinților prin care nu vor să-i treacă și pe copii.
În ce context apare un medic stomatolog în viața unui copil? Când? De ce? Ce factori contează pentru o relație reușită? Am încercat să sintetizez aici principalii factori pe care i-am constat relevanți.
Momentul primei vizite la dentist
Când ar trebui să mergi prima oară cu copilul? Este o întrebare pe care am primit-o foarte des. Primii dinți apar de pe la 6 luni iar până la 18-24 luni apar cam toți dinții temporari. Doi ani este o vârstă la care puteți lejer vizita un cabinet stomatologic, FĂRĂ (atenție) a insista cu consultul efectiv. Apoi din 6 în 6 luni ar fi bine să repetați experiența. Vizita de acomodare efectuată când nu sunt probleme efective este foarte importantă. Între timp uitați-vă acasă zilnic la dințișorii lor și asigurați-vă că nu a apărut vreo carie. În jurul vârsei de 3 ani copilul este mai comunicativ, mai receptiv, se poate relaționa cu el chiar pe scaunul stomatologic și aveți șanse mari să puteți realiza o consultație completă.
Așteptările primei vizite la dentist
Eu cred că prima vizită trebuie să fie doar cea de cunoaștere a mediului, nu cea în care copilul este adus pentru că are o problemă. Fără acest prim factor nu vă veți putea da seama cum anume a fost medicul, cât de bun, priceput sau empatic. Durerea și teama sunt o rețeță sigură pentru o experiență nereușită.
Cabinetul stomatologic un mediu complet nou, chiar dacă copilul a mai fost în clinici medicale și la alte controale. În primul rând trebuie înțeles că deschiderea gurii este voluntară și trebuie să rămână voluntară.
Un medic ce a lucrat suficient timp cu copii mici va ști că în prima vizită se realizează prezentarea cabinetului, jucăriilor (dacă sunt), scaunului, instrumentelor, senzațiilor de aer, rece, cald, sunete, lumini. Medicul ar trebui să se facă placut de către copil și măcar curios de ceea ce vede. Va folosi un limbaj simplu, pe înțelesul copilului, se va folosi de imagini, tablouri, planșe, culori, surprize, povești pentru a dovedi cadrul prietenos. Nu în ultimul rând ar trebui să nu mintă copilul, căci după cum bine știm, memoria lor este asemenea unui burete, iar acuratețea redării este necruțătoare pentru noi.
Dacă medicul va reuși până la finalul vizitei sa-l facă să se și urce pe scaun, este mare lucru. Dacă va reuși să se uite în gurița sa măcar puțin, este mai mult decât ideal. Nu forțați niciodata nota. Nu insistați cu urcatul pe scaun si consultația. Cu cât insistați mai mult, cu atât copilul va avea tendința să refuze.
Vârsta medicului
Tânăr sau bătrân ? Vârsta este irelevantă pentru profesionalismul medicului. Important este ca persoana să se facă placută față de copil. O față prietenoasă știm clar că va avea succes, un zâmbet larg și sincer, o voce blânda, un ton echilibrat. Clar fiecare copil are preferințele sale; unii se vor apropia rapid de persoanele tinere. Depinde mult de obișnuințele de acasa și asocierile lor. Știu că dilema părinților este cum să aleaga medicul, văzându-i fața pe un site al cabinetului. Vă spun eu: în general aleg fețe care li se par și lor prietenoase și nu le inspiră rigiditate. Cam asta îți dorești pentru copil, nu?
Dacă alegeți calea recomandării și mergeți pe încredere, nu fiți dezamagiți dacă prima impresie nu este cea la care v-ați așteptat. Contează reacția copilului față de medic, nu a voastră. Evident va conta și interacțiunea părinților cu medicul căci sfaturile și recomanadările finale lor se adresează.
Sexul medicului
Nu există regulă nici la capitolul acesta. Majoritatea covârșitoare a medicilor stomatologi pedodonți (care tratează copii) sunt într-adevăr femei. Însă și pentru că femeile au o înclinație mai mare către copii și aleg această specialitate. Însă cunosc suficienți medici bărbați cu ”priză” la copii. Conteaza modul în care știu să se apropie, să empatizeze și să se adapteze vârstei și stilului fiecărui copil. Adulții tind să aleagă și pentru ei tot femei medici stomatologi, asociind blândețe, răbdare, delicatețe.
Cum evaluezi experiența medicului
Există două tipuri de experiență ce contează: cea relațională și cea profesională. De cea relațională ne putem da seama destul de rapid, pe când de cea profesională cam greu.
Există tendința de a crede că persoanele tinere nu au suficientă experiență în lucrul cu copiii. Excluzând medicii foarte începători (primii doi de muncă) acest factor este foarte relativ. Sunt medici foarte tineri, dedicați lucrului cu copiii, ce reușesc să se apropie în mod corect de ei și să-și facă meseria corect și fără greșeli. Ce capătă medicii pedodonți cu trecerea anilor este o anume rapiditate în manopere, ce ajută enorm, deoarece copiii mici își pierd răbdarea foarte repede (sigur știți).
Un medic ce are experiență va ști să rezerve suficient timp în program pentru prima vizită (chiar o oră) și se va aștepta să nu lucreze efectiv. Va avea un spirit ludic evident, se va juca cu copilul și va prezenta mediul sau stomatologic prin joacă și bună dispoziție. Un medic cu experiență nu va pune un copil la prima vizită să se urce pe scaun fără să i-l prezinte, fără să-l lase să pună mâna pe diverse obiecte și comenzi. Nu îl va forța pe copil și nu-i va porunci. Dimpotrivă, va purta o conversație, un dialog. Va afla despre preferințele copilului, activitățile sale. Un medic cu experiență îi va cere acordul copilului.
Copilul ar trebui să plece după prima vizită entuziasmat, sau măcar curios, intrigat, cu un cadou (indiferent ce este, balon, mânușă, masca, jucărie) și o promisiune făcută medicului: că data următoare va sta pe scaun și vor fi examinați dinții. Este arhisuficient. Dacă vă enumerați printre părinții de copii calmi, curiosi și netemători, este posibil ca prima vizită să fie una și de tratament. Mi s-a întâmplat de 2 ori în carieră, un copil având 3 ani și altul 4. La toate întrebările de încercare a lucrurilor au zis ”da”, astfel încât au testat tot: aer, apă, turbină, plombă. Și au plecat fericiți și fără vreo durere la activ. Care e secretul? Un alt factor pe care vi-l povestesc cu alta ocazie.
Cabinet special dedicat copiilor sau unul obișnuit?
Clar ne dorim pentru copiii noștri tot ce e mai bun și fără sa ne uităm la bani. Există deja foarte multe cabinete stomatologice dedicate exclusiv copiilor, frumoase, cu camere de joacă, pereti pictați, cadouri multe samd. Sunt factori decisivi pentru părinți pentru prima alegere. Copiii sunt foarte încântați de aspect și vor spune părinților că doresc să revinăș însă de multe ori doar pentru acets lucru, nu și pentru tratament. Cheia nu stă strict în aspectul cabinetului, ci în medic. Sunt foarte multe cazuri de acest fel în care nici copilul nu a relaționat cu medicul, nici medicul nu a reușit să finalizeze corect tratamentul (în general lipsa experienței își spune cuvântul). Tratamentele efective se pot realiza fără vreo problemă într-un cabinet obișnuit. De ce este efectiv nevoie? Un scaun înălțător pentru copii, materiale speciale, o cameră intraorală (contează enorm pentru consultație dar și controlul tratamentelor), câteva cadouri, un medic priceput și evident igienă corectă (sterilizare, curățenie, uniforme samd).
Nu sunt ămpotriva cabinetelor dedicate exclusiv copiilor, nu mă înțelegeți greșit. Ba chiar am lucrat într-un astfel de cabinet unde toți factorii erau ideali. Ceea ce vreau să spun este să nu vă faceți speranțe prea mari doar în ideea aceasta, de cabinet specializat. Tot medicul contează, oriunde v-ați duce.
Care este cheia relaționării cu copiii ?
Cheia stă în modul în care medicul știe să empatizeze cu copilul, în spiritul său ludic, în răbdarea cu care abordează orice discuție. Copiii nu trebuie mințiți, nici acasă și nici la cabinet. A spune ”nu îți face nimic” este total greșit. Copilul nu va uita dacă este mințit, iar ulterior se va împotrivi fi din acest motiv. Iar părinții pot scădea șansa de reușită la jumătate încă dinaintea sosirii în cabinet. Ca medic vă spun că absolut tot ce am obținut în relațiile cu copiii a fost prin sinceritate; am explicat pe înțelesul lor manoperele și cam cum se simt, am dat exemple palpabile (”lopățica aceasta face așa pe dinte”…și am atins degetul copilului cu el; ”biluța asta gâdilă uite așa” și am atins unghia; ”apăsăm pe buton și iese aer care gâdilă” și le-am spus să scoată limba).
Copiii apreciază enorm să fie tratați corect, ca niște adulți. Deasemenea trebuie să li se respecte dorințele și orice înțelegere agreată cu medicul. Dacă medicul a stabilit că se va opri după numărarea pana la 3, atunci se va opri. La final va întreba copilul cum a fost. Acest feedback conteaza enorm. El stabileste o relație de încredere între medic și copil.
Cum știi că ai ales bine după prima vizită
Ar fi ideal ca toți copiii să plece voioși din cabinet, entuziasmați de prima experiență. Nu trebuie sa fiți dezamăgiti dacă nu e chiar asa. Copilul poate fi puțin indiferent însă contează să fi căpătat încredere în medic. Simplul fapt că nu i s-a întâmplat nimic rău îl va motiva să calce pragul cabinetului și a doua oară (dacă este cazul de tratare al unei carii de exemplu) .
În general acasă vin surprizele, la cabinet copiii fiind mai reținuți în manifestări. Acasă veți auzi fie povești despre trompiță, aer, apă, buton, pahar, mânuși și multe altele, fie vor fi dornici să revină pentru un alt cadou. Oricare ar fi reacțiile, ele sunt de bun augur. Ca părinți trebuie să-i faceți conștienți că în a doua ședință vor experimenta altceva. Până la acea programare aveți de lucrat la convingere și anticipare.
Cum știi că ai ales bine în ședința în care efectiv îi lucrează?
Emoțiile nu se termină odată cu prima vizită. Dacă copilul are probleme (carii în general) știți clar că va veni și ședința de tratament și asta vă dă o oarecare anxietate. Dacă în a doua ședință copilul va fi convins rapid să stea pe scaunul stomatologic, treaba este pe jumătate terminată. Medicul vă va explica în ce constă tratamentul (dacă nu a făcut-o din prima ședință), vă va cere acordul, iar din acest moment ar trebui să nu vă mai implicați. Doar medicul trebuie să conducă discuția cu copilul, să administreze diverse situații.
Un medic priceput știe exact ce are de făcut, ce materiale îi trebuie și ce să-i ceară asistentei. Având în vedere că răbdarea este rapid pierdută din partea micilor pacienți, medicul trebuie să se miște rapid și cu precizie. El va explica copilului absolut tot ce face, pe limbajul adecvat, îi va cere acordul și va fi atent la reacțiile copilului. Ce funcționeaza în 99% din cazuri sunt micile pacturi dintre medic și pacient, pe care amândoi trebuie să le respecte. Copiii sunt prinși în acest joc și îl apreciaza; preciaza tot: respectul, răbdarea, poveștile, secretele, desenele animate, zâmbetul asistentei, mâna întinsă de aceasta, promisiunea recompensei.
Trebuie să vă așteptați ca unele manopere să fie puțin dureroase. Durerea dinților temporari este mult mai mică decât a celor definitivi. V-ați gândit la anestezia locală, nu-i așa? Înțepătura poate fi de multe ori mai dureroasă decât manopera propriu-zisă, asftel încât nu blamați medicul din start că nu realizează anestezie. Medicul știe dinainte ce poate durea și ce nu.
Un medic cu experiență veți vedea că lucrează și în acelașii timp vorbește, povestește, inventează scenarii. Aceasta este o tactică foarte utilă pentru distragerea atenției copilului de la manoperele efective, de la sunete ciudate , mirosuri sau gusturi neplăcute din timpul lucrului. Deasemenea creează premizele motivaționale ale curățării spre exemplu unui dinte. Una e să i se spună ”curăț cu freza caria ca să fie dintele curat” și alta este o poveste despre un castel al buburezelor invadat de furnici, care trebuie alungate una câte una; una este ”acum punem plomba să astupam dintele” și alta este ” punem un bandaj să facem dintele sănătos” sau ” punem cu acoperiș nou la căsuță și ascundem în el o zână (sau mașinuță) de care doar noi doi știm”.
Sunt multe scenarii pe care medicul le poate inventa și nu fiți deloc surprinși; tot ce contează este să funcționeze. Tratamentul să fie realizat iar copilul să nu plece speriat din cabinet.
Conteaza ca părinții să relaționeze bine cu medicul?
Evident ca da. Este esențial ca medicul să povesteasca foarte clar ce înseamnă afecțiunea dentară a copilului, ce trebuie făcut în cabinet și ce trebuie făcut acasă. Orice indicație trebuie să fie clară, precisă, exemplificată. Un medic ce doar vă comunică ce trebuie făcut fără să vă spună despre ce e vorba nu-și atinge decât jumătate de țel: tratamentul din ședința respectivă. Al doilea țel foarte important este cum menținem acasă anumite obiceiuri, cum respectăm tratamente și cât de bine înțelegem importanța prevenției, a controalelor regulate, a alimentației samd
La finalul ședinței vă puteți da seama de interesul medicului/ cabinetului în sănătea copilului dacă aflați despre importanța controalelor viitoare, primiți sfaturi de igienă și alimentație personalizate și dacă primiți un plan pentru controale viitoare ( mesaj la 6 luni sau apel). Vă veți da seama de acest lucru și dacă medicul vă oferă alternative la anumite tratamente de efectuat acasă (pastă de dinți, solutii, colutorii, suplimente, geluri, periuțe), vă explică avantaje și dezavantaje clare.
Deasemenea nu ignorați alte recomandări referitoare la alte specialitați (ORL, ortodont, patologie orală, analize generale) deoarece multe afecțiuni se pot depista de timpuriu și se pot rezolva mult mai simplu dacă le stiți și acționați corect.
Nu cădeti în plasa reticenței extreme și a paranoiei inutile. Multă lume este convinsă aceste trimiteri sunt menite să ia bani mai mulți părinților. Este un concept des întâlnit iar sfera dentară este de multe ori dată la o parte, dezapreciată ca importanță față de alte specialități medicale. Dacă aveți orice dubiu referitor la veridicitatea diagnosticelor sau recomandărilor puteți oricând cere o a doua părere altui medic sau în alt cabinet. Însă este bine să vă asigurați că ați făcut tot posibilul pentru binele copilului.