Cum abordăm limbajul inadecvat la copii

În acest articol sunt prezentate câteva idei despre cum să abordăm limbajul inadecvat la copii, atunci când se întâmplă ca el să fie adoptat de către aceștia. În acele situații ar fi indicat să redirecționăm atenția spre noi și emoțiile noastre, să le gestionăm pe cât de bine posibil și apoi să corectăm comportamentele neplăcute ale celor mici.

De ce vorbește copilul meu așa?

Vă mai aduceți aminte scena din filmul Meet the Fockers când micuțul spune primul său cuvânt – “Ass..hooole!”? A fost îndeajuns să-l audă o dată. L-a înregistrat și catalogat ca fiind un cuvânt puternic și l-a repetat.

Bineînțeles că în realitate lucrurile stau puțin diferit. De obicei copiii încep să înjure doar după ce i-au auzit pe cei din jur înjurând de mai multe ori, cu patos. Și o fac deoarece atunci când se simt supărați, izolați sau amenințați, ne pot arăta emoțiile care îi copleșesc copiind acel comportament pe care l-au văzut la noi în situații similare. Căci deși nu înțeleg semnificația înjurăturilor, a cuvintelor în sine, ei simt încărcătura emoțională din spate. Au observat că adulții (sau chiar alți copii) folosesc acest limbaj când sunt supărați și trag și ei în acest fel un semnal de alarmă.

Cum ne face pe noi să ne simțim acest comportament?

Cel mai probabil ne enervează, căci știm cât ne-am străduit să creștem un copil care vorbește frumos, care știe cum să se comporte cu cei din jur și cum să le vorbească. Și, deodată, totul se schimbă; căci cel mic, frustrat, supărat și totodată avid de putere, a găsit un cuvânt cu încărcătură cu ajutorul căruia obține o reacție foarte vehementă din partea adulților.

O soluție ar putea fi să-l ignorăm, sau să ne prefacem că-l ignorăm în timp ce fierbem înăuntru. De obicei asta suntem sfătuiți să facem, dar cel mic știe că are acum o armă care are putere asupra celor din jur și nu va ezita să continue să o folosească, deoarece, chiar dacă nu va obține o reacție din partea părinților, străinii sigur nu vor rămâne cu zâmbetul pe buze când el li se adresează cu înjurături.

Ce pot face în această privință?

Atunci când cel mic folosește cuvinte nepotrivite pentru a atrage atenția celor din jur, avem la dispoziție câteva metode pe care le putem folosi pentru a înțelege întâi care ne sunt limitele și de ce ne deranjează această situație și, în al doilea rând, pentru a vedea cum abordăm limbajul inadecvat la copii.

Conștientizează-ți emoțiile

Este îndeajuns că cel mic se simte nervos și supărat. Dacă și noi îi răspundem la fel, cu nervi și țipete, asta nu va face decât să agraveze situația. Avem așadar nevoie să ne conștientizăm emoțiile, să le acceptăm, să le depășim – este util ca, pe cât posibil, să vorbim cu un adult despre felul în care ne simțim, astfel încet să ne descărcăm și să vedem situația cu mai mult calm și relaxare.

Observă momentele când se întâmplă

Băiatul nostru de 3 ani a ales să spună “la naiba” atunci când s-a simțit frustrat că nu puteam veni la el când își dorea, căci o alăptam pe surioara sa nou-născută. Este o conjunctură în care motivul supărării este evident și știm cu toții că situația se ameliorează în timp, cu atenție și iubire. De cele mai multe ori copiii folosesc limbajul neadecvat pentru a trage un semnal de alarmă și este datoria noastră să identificăm ce a declanșat o asemenea reacție: este mersul la grădiniță? Sau poate apariția unui frate sau a unei surioare în familie? Este acest comportament legat de anturaj sau de unele evenimente care îi trezesc frică? De îndată ce identificăm cauza, vom putea să îl ajutăm mai eficient pe cel mic.

Setează limite

Limitele pot fi puse în aplicare cu blândețe, fără nervi, țipete și supărare. Cum? În primul rând stabilim împreună limitele înainte de a începe o criză, atunci când toată lumea este calmă și liniștită. În momentul în care cel mic alege să se exprime într-un fel neadecvat, el nu mai poate să participle la o discuție rațională despre de ce este bine să ne comportăm într-un anumit fel, fiind copleșit de emoții.

Când îl auzim vorbind urât, îl putem lua în brațe, spunându-i: “Am auzit cuvântul X! Știi ce se întâmplă cu copiii care vorbesc așa? Sunt alergați prin toată casă!” sau: “Sunt un monstru care vine să-l mănânce pe cel care vorbește așa!” și-l “atacați”, stârnind râsete.

Redirecționează totul către joc – eliminarea tensiunii prin râs

După cum am început să menționez mai sus – râsul este pe lângă o soluție de a sublinia limitele cu blândețe, și un catalizator al energiei negative pe care o simte copilul. Eliminând frustrarea și supărarea prin râs și joacă fizică, cel mic nu va mai avea nevoie să se exprime urât.

Îi putem oferi alternative haioase, precum vestitul “Mii de purici” al lui Winnie the Pooh, sau, precum sugerează Dr Laura Markham, “Agamemnon!”. Orice cuvânt complicat, sau expresie amuzantă: “Mama care faci gogoși! Tu le coci, tu le miroși și le dai la puturoși!”, ori care sună ciudat va funcționa și îi va redirecționa atenția de la înjurătură inițială.

Oferă ocazia unui plâns bun – eliminarea tensiunii prin plâns

Nu putem și nici nu e nevoie să apelăm la râsete de fiecare dată. Uneori un plâns bun este tot ce îi trebuie micuțului pentru a se descărca. Este îndeajuns să îl luăm în brațe, să îi spunem că îi suntem alături și că poate să plângă cât are nevoie. Totul va fi mai bine apoi.

Explică ce simte celălalt, vorbește despre respect

Să nu uităm totuși că cel mic are nevoie să înțeleagă impactul cuvintelor sale, faptul că și ele dor. Putem începe prin a-l întreba ce crede că înseamnă ceea ce a spus și apoi să îi explicăm că există cuvinte pe care oamenii le folosesc atunci când sunt nervoși, atunci când nu mai știu cum să își exprime sentimentele într-un mod respectuos. Cuvintele dure sunt ca un atac și avem nevoie să înțelegem că ceilalți trebuie respectați, să ne comportăm cu ei așa cum ne-ar plăcea și nouă să se comporte ceilalți cu noi.

Folosește timpul special atât pentru reconectare, cât și pentru a-l lăsa pe cel mic să se exprime

Avem nevoie să reținem că orice comportament inadecvat este de fapt un strigăt de ajutor. Ceea ce vrea copilul să spună este: “Ascultă-mă, stai cu mine, am nevoie de tine. Emoțiile mă copleșesc și nu știu ce să fac”. Așadar, remediul (dacă îi putem spune așa) pe termen lung este timpul special, conectarea, timpul petrecut în doi, momente când copilul se poate exprima liber prin joc, desen și poate chiar și cuvinte.

Nu lăsa limbajul inadecvat să aibă rezultatele dorite

Înjurăturile, țipetele sunt, dincolo de un strigat de ajutor, și o ocazie de a purta o lupta de putere. Copiii se simt deseori lipsiți de putere și, atunci când văd o reacție atât de vehementă din partea adulților, profită și preiau controlul. Pentru a evita luptele de putere este inutil să interzicem folosirea cuvintelor urâte, nu vom reuși să îl controlăm pe cel mic. Putem totuși să îi explicăm că nu le poate folosi de față cu ceilalți, că ele dor și că poate folosi unele cuvinte alternative. Sau poate folosi cuvintele urâte atunci când petreceți timp special. Dacă nici asta nu funcționează, putem redirecționa energia către joc și râs.

Ai grijă ce cuvinte folosești

Nu în ultimul rând, avem nevoie să reținem că cei mici ne copiază atât comportamentul, cât și limbajul. Atâta timp cât noi suntem atenți la ceea ce spunem, cei mici nu vor fi atât de expuși la limbaj inadecvat.

Sper că acest articol v-a fost de ajutor prin a aduce puțină claritate în ceea ce privește modul cum abordăm limbajul inadecvat la copii. Oricât de grea pare situația, și aceasta este doar o etapă care trece. O etapă din viața micuțului care trece prin prima adolescență, o formă incipientă de rebeliune cu care ne vom mai întâlni, cu siguranță.